Acelasi drum cu pasi timizi
Naivi si incarcati cu frica,
Aceeasi pomi plini de omizi,
De vise care-ncet se strica
Si suflete cu zbucium crunt
Duc cruci prea greu de ridicat,
Povestea lor cu par carunt
Prea multe lacrimi a varsat.
Pavat cu frunze aramii
E drumul meu din miez de mai
Si stelele sunt fumurii
In falsul coltisor de rai
Zambetul cald, senin, de ieri
O masca-i azi pierduta-n vid
Pe drumul catre nicaieri
Imi e din ce in ce mai frig.
Pasesc cu inima-ndoita,
Cu pleoapele ce-atarna greu
Sub masca veche, prafuita
Se stinge-ncet sufletul meu
Sub pasii tristi visele pier,
Drumul devine prea abrupt
Cand aripi nu mai am de fier
Putere nu mai am sa lupt.