Primul octombrie fara o toamna-n doi
Prea multi straini, prea multe lacrimi intre noi,
Nu mai sunt eu, n-am sa mai fiu niciodat’
Copilul ce-ti cerea sa fie mangaiat

Printre castani ma plimb si printre amintiri
Ca intr-un tablou, scrutat de prea multe prviri
Ce-atarna intr-un cui si-i prafuit de timp,
Sufletul meu, nu mai am suflet sa te simt

Evoc franturi de ieri, cu ochii strans inchisi,
Dar alti ingeri acum sunt pentru noi trimisi,
Apusul colorat, in nuante reci, de gri
M-ajuta sa te uit, cand nu te vreau iubi…